estompa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESTOMPÁ, estompez, vb. I.
Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină;
p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din
fr. estomper.estompa (Dicționar de neologisme, 1986)ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (
p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦
tr., refl. (
Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr.
estomper].
estompa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr.
estomper)
estompa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)estompá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
estompeázăestompa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESTOMPÁ, estompez, vb. I.
Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină;
p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. — Din
fr. estomper.estompà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)estompà v.
1. (la pictură) a desena cu estompa;
2. fig. a atenua, a Îndulci:
a estompă o povestire prea crudă.