esoteric (Dicționar de neologisme, 1986)ESOTÉRIC, -Ă adj. v.
ezoteric.
esoteric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ESOTÉRIC, -Ă, esoterici, -ce, adj. (În filozofia antică) Înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică; secret, ascuns. –
Fr. ésotérique (<
gr.).
esoteric (Dicționaru limbii românești, 1939)*esotéric, -ă adj. (vgr.
esoterikós, interior). Se zice despre învățătura dată în școalele vechilor filosofĭ [!] numaĭ celor inițiațĭ, cum eraŭ uniĭ din școlariĭ luĭ Pitagora și Aristotele. – Și
ezo- (după fr.). V.
exoteric.