esopic - explicat in DEX

esopic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique.

esopic (Dicționar de neologisme, 1986)
ESÓPIC adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; (liv.) neclar, mai puțin clar. [< fr. ésopique, cf. Esop – fabulist grec din antichitate].

esopic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESÓPIC adj. propriu lui Esop, referitor la Esop. ♦ stil ~ = stil sibilinic, neclar. (< fr. ésopique)

esopic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
esópic adj. m., pl. esópici; f. esópică, pl. esópice

esopic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. — Din fr. ésopique.