eșichier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele.
2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [
Pr.:
-chi-er] – Din
fr. échiquier.