esențialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESENȚIALITÁTE s. f. (
Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. essentialité.esențialitate (Dicționar de neologisme, 1986)ESENȚIALITÁTE s.f. (
Rar) Parte esențială, caracter esențial. [Pron.
-ți-a-. / cf. it.
essenzialità].
esențialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr.
essentialité)
esențialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESENȚIALITÁTE s. f. (
Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [
Pr.:
-ți-a-] — Din
fr. essentialité.