esculină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCULÍNĂ s. f. Substanță extrasă din scoarța unui castan exotic și utilizată ca febrifug și antinevralgic. – Din
fr. esculine.esculină (Dicționar de neologisme, 1986)ESCULÍNĂ s.f. Substanță glicozidă extrasă din scoarța castanului sălbatic, care se folosește ca febrifug, antinevralgic și antireumatic. [< fr.
esculine].
esculină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)esculínă s. f.,
g.-d. art. esculíneiesculină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCULÍNĂ s. f. Substanță extrasă din scoarța unui castan exotic și folosită ca febrifug și antinevralgic. — Din
fr. esculine.