escroca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCROCÁ, escrochez, vb. I.
Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din
fr. escroquer.escroca (Dicționar de neologisme, 1986)ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6
-chează. / cf. fr.
escroquer].
escroca (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr.
escroquer)
escroca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escrocá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
escrocheázăescrocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)escrocà v. a stoarce viclenește.
escroca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCROCÁ, escrochez, vb. I.
Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. — Din
fr. escroquer.