escrocherie - explicat in DEX

escrocherie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.

escrocherie (Dicționar de neologisme, 1986)
ESCROCHERÍE s.f. Faptă de escroc; înșelătorie, pungășie, șarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie].

escrocherie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESCROCHERIE s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ◊ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie)

escrocherie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ESCROCHERIE hohaiseală, Maradona, matrapazlâc, mânărie, mișculație, pungășie, suveică, șmecherie, șmen, șmerchez, tun, țeapă.

escrocherie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*escrocheríe f. (fr. escroquerie). Furt pin [!] înșelăcĭune, coțcărie.

escrocherie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile

escrocherie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
escrocherie f. stoarcere prin înșelăciune.

escrocherie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. — Din fr. escroquerie.