escroca - explicat in DEX

escroca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.

escroca (Dicționar de neologisme, 1986)
ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].

escroca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESCROCÁ vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)

escroca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
escrocá (a ~) vb., ind. prez. 3 escrocheáză

escrocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
escrocà v. a stoarce viclenește.

escroca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. — Din fr. escroquer.