escroc - explicat in DEX

escroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.

escroc (Dicționar de neologisme, 1986)
ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].

escroc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)

escroc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.

escroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
escróc s. m., pl. escróci

escroc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
escroc m. pungaș înșelător.

escroc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. — Din fr. escroc.