escortà - explicat in DEX

escorta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.

escorta (Dicționar de neologisme, 1986)
ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].

escorta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr. escorter)

escorta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
escortá (a ~) vb., ind. prez. 3 escorteáză

escorta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). — Din fr. escorter.

escortà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
escortà v. a însoți spre a protege sau a supraveghea.