escortor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCORTÓR, escortoare, s. n. Navă sau avion cu misiune de escortare. – Din
fr. escorteur.escortor (Dicționar de neologisme, 1986)ESCORTÓR s.n. Navă sau avion cu misiune de escortă. [< fr.
escorteur].
escortor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCORTÓR s. n. (aero)navă cu misiune de escortă (2). (< fr.
escorteur)
escortor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escortór s. n.,
pl. escortoáreescortor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCORTÓR, escortoare, s. n. Navă sau avion cu misiune de escortare. — Din
fr. escorteur.