escorta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCORTÁ, escortez, vb. I.
Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă.
2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos.
3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din
fr. escorter.escorta (Dicționar de neologisme, 1986)ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (
Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr.
escorter].
escorta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr.
escorter)
escorta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escortá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
escorteázăescorta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCORTÁ, escortez, vb. I.
Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă.
2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos.
3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). — Din
fr. escorter.escortà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)escortà v. a însoți spre a protege sau a supraveghea.