eschiva - explicat in DEX

eschiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.

eschiva (Dicționar de neologisme, 1986)
ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitând să fie observat. [< fr. esquiver].

eschiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)

eschiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!eschivá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschiveáză

eschiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. — Din fr. esquiver.