escatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din
fr. eschatologie.escatologie (Dicționar de neologisme, 1986)ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen.
-iei, var.
eschatologie, eshatologie s.f. / < fr.
eschatologie, cf. gr.
eschatos – ultim,
logos – cuvânt].
escatologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ESCATOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
gr. eskhatos „ultima” +
logos „studiu”)
s. f. (
REL.) Totalitatea concepțiilor despre sfârșitul Universului și despre destinului omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătura despre instaurarea împărăției lui Dumnezeu după a doua venire a lui Hristos, ca Judecător.
escatologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!escatologíe s. f.,
art. escatología, g.-d. escatologíi, art. escatologíeiescatologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului.— Din
fr. eschatologie.