escarpă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESCÁRPĂ, escarpe, s. f. Baraj antitanc realizat prin săparea de taluzuri în versanții îndreptați spre inamic, pentru a mări panta și a împiedica trecerea tancurilor. – Din
fr. escarpe.escarpă (Dicționar de neologisme, 1986)ESCÁRPĂ s.f. Taluzul dinspre unitățile proprii al șanțului obstacol dintr-o fortificație. [< fr.
escarpe, cf. it.
scarpa – taluz].
escarpă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESCÁRPĂ s. f. excavare în versantul dinspre inamic al unei fortificații, executată în scopul măririi înclinării pantei. (< fr.
escarpe)
escarpă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)escárpă s. f.,
g.-d. art. escárpei; pl. escárpeescarpă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESCÁRPĂ, escarpe, s. f. Baraj antitanc realizat prin săparea de taluzuri în versanții îndreptați spre inamic, pentru a mări panta și a împiedica trecerea tancurilor. — Din
fr. escarpe.