eșantiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I.
Tranz. 1. (
Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare.
2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. échantillonner.