eșafodaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții.
2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din
fr. échafaudage.