erodare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERODÁRE, erodări, s. f. Acțiunea de
a (se) eroda și rezultatul ei; eroziune. –
V. eroda.erodare (Dicționar de neologisme, 1986)ERODÁRE s.f. (
Rar) Eroziune. [<
eroda].
erodare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erodáre s. f.,
g.-d. art. erodắrii; pl. erodắrierodare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERODÁRE, erodări, s. f. Acțiunea de
a (se) eroda și rezultatul ei; eroziune. —
V. eroda.