eritrocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERITROCÍT, eritrocite, s. n. (
Anat.) Hematie. – Din
fr. érythrocyte.eritrocit (Dicționar de neologisme, 1986)ERITROCÍT s.n. (
Biol.) Globulă roșie fără nucleu; hematie. [Pl.
-te. / < fr.
érythrocyte, cf. gr.
erythros – roșu,
kytos – celulă].
eritrocit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERITROCÍT s. n. hematie. (< fr.
érythrocyte)
eritrocit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eritrocít (-ri-tro-) s. n.,
pl. eritrocíteeritrocit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERITROCÍT, eritrocite, s. n. (
Anat.) Hematie. — Din
fr. érythrocyte.