epizonă - explicat in DEX

epizonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIZÓNĂ, epizone, s. f. Ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile unui metamorfism regional slab. – Din fr. épizone.

epizonă (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIZÓNĂ s.f. (Geol.) Zonă superficială (până la 6 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [Et. incertă].

epizonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIZÓNĂ s. f. zonă de transformare metamorfică între suprafața Pământului și adâncimi de 4-6 km. (< fr. épizone)

epizonă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EPIZÓNĂ (‹ fr. {i}) s. f. Prima zonă de transformare a metamorfismului general, extinsă până la adâncimea de 6 km, caracterizată prin: temperatură joasă (-200ºC), presiune litostatică scăzută, stres puternic și umiditate mare. Rocile formate (șisturi cloritoase, sericitoase, grafitoase, talcoase și filite) au textură șistoasă și luciu mătăsos.

epizonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epizónă s. f., g.-d. art. epizónei; pl. epizóne

epizonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIZÓNĂ, epizone, s. f. Ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile unui metamorfism regional slab. — Din fr. épizone.