epila(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EPILÁ,epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler.
epila(Dicționar de neologisme, 1986) EPILÁvb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler].
epila(Marele dicționar de neologisme, 2000) EPILÁvb. tr., refl. a (se) depila. (< fr. épiler)
epila(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) epilá(a ~) vb., ind. prez. 3 epileáză
epila(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EPILÁ,epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. — Din fr. épiler.