epidermă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi.
2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din
fr. épiderme, lat. epidermis.epidermă (Dicționar de neologisme, 1986)EPIDÉRMĂ s.f. Membrană care acoperă derma și formează împreună cu aceasta pielea. ♦ Țesut protector al plantelor, format dintr-un strat de celule așezate la exterior. [Var.
epiderm s.n. / < fr.
épiderme, cf. gr.
epi – deasupra,
derma – piele].
epidermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIDÉRMĂ s. f. 1. epiteliu care acoperă derma, formând cu aceasta pielea. 2. țesut protector al plantelor, dintr-un strat de celule la exterior. (< fr.
épiderme, lat.
epidermis)
epidermă (Dicționaru limbii românești, 1939)*epidérmă f., pl.
e (fr.
’epiderme, lat.
epidermis, d. vgr.
epidermís, -ídos, derivat d.
dérma, pele [!]).
Anat. Stratu semitransparent care acopere [!] pelea animalelor.
Fig. Parte iritabilă, sensibilă:
a avea epiderma sensibilă. Bot. Membrană transparentă care acopere toate părțile unuĭ vegetal expuse la aer.
epidermă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epidérmă s. f.,
g.-d. art. epidérmei; pl. epidérmeepidermă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)epidermă f.
1. membrană transparentă ce acopere pielea;
2. fig. pătură exterioară, suprafață:
epiderma globului pământesc.epidermă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la vertebrate mai multe straturi.
2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. — Din
fr. épiderme, lat. epidermis.