epidemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din
fr. épidémie, lat. epidemia.epidemie (Dicționar de neologisme, 1986)EPIDEMÍE s.f. Boală care bântuie într-un anumit loc cu violență; (
pop.) molimă. [Gen.
-iei. / < fr.
épidémie, it.
epidemia, cf. gr.
epi – deasupra,
demos – popor].
epidemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIDEMÍE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr.
épidémie, lat.
epidemia)
epidemie (Dicționaru limbii românești, 1939)*epidemíe f. (vgr.
epi-demia. V.
en-demie). Boleșniță, molimă, boală contagioasă care, într’o localitate, lovește multă lume, ca
holera, cĭuma, vărsatu, frigurile tifoide ș. a. –
Epidemia se produce pintr’o [!] cauză întîmplătoare,
endemia pintr’o cauză obișnuită, constantă saŭ periodică. Ast-fel, cĭuma e epidemică în Eŭropa, dar endemică în India. Nu toate boalele [!] contagioase-s epidemice. V.
epizootie.epidemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epidemíe s. f.,
art. epidemía, g.-d. art. epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíileepidemie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)epidemie f. boală ce atacă pe mai mulți dintr’odată, ca holera, ciuma, vărsatul, frigurile tifoide.
epidemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. — Din
fr. épidémie, lat. epidemia.