epicureu - explicat in DEX

epicureu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.

epicureu (Dicționar de neologisme, 1986)
EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus].

epicureu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPICURÉU, -ÉE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)

epicureu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; adj. f., s. f. sg. și pl. epicurée

epicureu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. — Din lat. epicureus.

epicureŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epicuréŭ, -ée adj. (vgr. epikúreios, lat. epicuréus). Fil. Conform doctrineĭ luĭ Epicur. Subst. Filosof [!] din școala luĭ Epicur. Fig. Libidinos, sensual.