epicotil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPICOTÍL, epicotile, s. n. Parte a tulpinii cuprinsă între cotiledoane și primele frunze. – Din
fr. épicotyle.epicotil (Dicționar de neologisme, 1986)EPICOTÍL s.n. Parte a tulpinii embrionului cuprinsă între cotiledoane și primele frunze. [Cf. fr.
épicotyle, it.
epicotile].
epicotil (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPICOTÍL s. n. parte a tulpinii embrionului, între cotiledoane și primele frunze. (< fr.
épicotyle)
epicotil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epicotíl s. n.,
pl. epicotíleepicotil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPICOTÍL, epicotile, s. n. Parte a tulpinii cuprinsă între cotiledoane și primele frunze. — Din
fr. épicotyle.