entorsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din
fr. entorse.entorsă (Dicționar de neologisme, 1986)ENTÓRSĂ s.f. Leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. [< fr.
entorse].
entorsă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENTÓRSĂ s. f. leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. (< fr.
entorse)
entorsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)entórsă s. f.,
g.-d. art. entórsei; pl. entórseentorsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. — Din
fr. entorse.