entelehie - explicat in DEX

entelehie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENTELEHÍE s. f. Noțiune filozofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie.

entelehie (Dicționar de neologisme, 1986)
ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate].

entelehie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENTELEHÍE s. f. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. (< fr. entéléchie)

entelehie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ENTELEHÍE (‹ fr., lat., gr.) s. f. Noțiune introdusă în filozofie de Aristotel și preluată apoi de diverse concepții finaliste, care desemnează perfecțiunea, desăvârșirea ca scop lăuntric al dezvoltării. La unii reprezentanți ai vitalismului, e. devine un principiul imaterial al vieții.

entelehie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
entelehíe s. f., art. entelehía, g.-d. entelehíi, art. entelehíei

entelehie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENTELEHÍE s. f. Noțiune filosofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. — Din fr. entéléchie.