energetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENERGETÍSM s. n. Curent filozofic idealist inițiat la sfârșitul
sec. XIX, care a încercat să înlăture noțiunea de materie, înlocuind-o cu aceea de energie, considerată ca substanță unică a lumii, rupând astfel mișcarea de materie. – Din
fr. énergétisme, rus. energhetizm.energetism (Dicționar de neologisme, 1986)ENERGETÍSM s.n. Concepție idealistă de la sfârșitul sec. XIX, formulată de chimistul și filozoful german W. Ostwald, care rupe mișcarea și energia de materie și interpretează toate fenomenele ca manifestări ale unei energii fundamentale, substanța lumii, lipsită de bază materială. [< fr.
énergétisme].
energetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENERGETÍSM s. n. orientare și concepție care considera energia ca sursă a lucrurilor, concepând-o ca o substanță indestructibilă, capabilă de diverse transformări. (< fr.
énergétisme, rus.
energhetizm)
energetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)energetísm s. n.energetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENERGETÍSM s. n. Curent filosofic idealist inițiat la sfârșitul
sec. XIX, care a încercat să înlăture noțiunea de materie, înlocuind-o cu aceea de energie, considerată ca substanță unică a lumii, rupând astfel mișcarea de materie. — Din
fr. énergétisme, rus. energhetizm.