eneolitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [
Pr.:
-ne-o-] – Din
fr. énéolithique.eneolitic (Dicționar de neologisme, 1986)ENEOLÍTIC s.n. Epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin întrebuințarea uneltelor de aramă curată. //
adj. Care aparține acestei epoci. [Pron.
-ne-o-. / < fr.
énéolithique, cf. lat.
aeneus – de aramă, gr.
lithos – piatră].
eneolitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr.
énéolitique)
eneolitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eneolític (-ne-o-) s. n.eneolitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [
Pr.:
-ne-o-] — Din
fr. énéolithique.