endogamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDOGAMÍE s. f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în sânul aceluiași trib, practicată la unele populații primitive.
2. (
Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. – Din
fr. endogamie.endogamie (Dicționar de neologisme, 1986)ENDOGAMÍE s.f. 1. Obicei practicat de unele triburi de a permite căsătoria numai între membrii aceluiași trib.
2. (
Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. [Gen.
-iei. / < fr.
endogamie, cf. gr.
endon – înăuntru,
gamos – căsătorie].
endogamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDOGAMÍE s. f. 1. obicei la unele populații primitive de a se contracta căsătoriile numai între membrii aceluiași trib. 2. (biol.) fuzionare a celor doi gameți în interiorul organismului matern. (< fr.
endogamie)
endogamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)endogamíe s. f.,
art. endogamía, g.-d. endogamíi, art. endogamíeiendogamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDOGAMÍE s. f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în interiorul unei comunități sau al unui grup social, practicată la unele populații primitive.
2. (
Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. — Din
fr. endogamie.