endofazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDOFAZÍE s. f. (
Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din
fr. endophasie.endofazie (Dicționar de neologisme, 1986)ENDOFAZÍE s.f. Trăire interioară a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen.
-iei. / < fr.
endophasie, cf. gr.
endon – înăuntru,
phasis – vorbire].
endofazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDOFAZÍE s. f. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală. (< fr.
endophasie)
endofazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDOFAZÍE s. f. (
Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. — Din
fr. endophasie.