endocrin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma)
Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă.
2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din
fr. endocrine.endocrin (Dicționar de neologisme, 1986)ENDOCRÍN, -Ă adj. (
Despre glande) Care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă; (și
s.m.f.) (suferind) datorită unor tulburări ale glandelor cu secreție internă. [< fr.
endocrine, cf. gr.
endon – înauntru,
krinein – a secreta].
endocrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDOCRÍN, -Ă adj. 1. (despre glande) care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă. 2. care aparține glandelor endocrine. (< fr.
endocrine)
endocrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)endocrín (-do-crin) adj. m.,
pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríneendocrin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma)
Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă.
2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. — Din
fr. endocrine.