endocard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din
fr. endocarde.endocard (Dicționar de neologisme, 1986)ENDOCÁRD s.n. (
Anat.) Membrană subțire care căptușește cavitățile inimii. [< fr.
endocarde, cf. gr.
endon – înăuntru,
kardia – inimă].
endocard (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDOCÁRD s. n. endoteliu care căptușește cavitățile inimii. (< fr.
endocarde)
endocard (Dicționaru limbii românești, 1939)*endocárd n., pl.
urĭ și
e (vgr.
éndon, înăuntru, și
kardía, inimă).
Anat. Membrana care căpătuește inima pin ăuntru [!]. V.
pericard.endocard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)endocárd s. n.,
pl. endocárduriendocard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. — Din
fr. endocarde.