encefalografie - explicat in DEX

encefalografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENCEFALOGRAFÍE, encefalografii, s. f. Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.

encefalografie (Dicționar de neologisme, 1986)
ENCEFALOGRAFÍE s.f. (Med.) Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ◊ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. encéphalographie].

encefalografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENCEFALOGRAFÍE s. f. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace. ♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. (< fr. encéphalographie)

encefalografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei

encefalografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. — Din fr. encéphalographie.