electrofiziologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a fiziologiei care se ocupă cu studiul manifestărilor electrice ale organelor și țesuturilor (mușchi, inimă etc.) [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. électrophysiologie.electrofiziologie (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROFIZIOLOGÍE s.f. Ramură a fiziologiei care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice. [Gen.
-iei. / < fr.
électrophysiologie].
electrofiziologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROFIZIOLOGÍE s. f. ramură care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice. (< fr.
électrophysiologie)
electrofiziologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrofiziologíe (-zi-o-) s. f.,
art. electrofiziología, g.-d. electrofiziologíi, art. electrofiziologíeielectrofiziologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a fiziologiei care se ocupă cu studiul manifestărilor electrice ale organelor și țesuturilor (mușchi, inimă etc.). [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. électrophysiologie.