electrodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric.
2. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale materiei. – Din
fr. électrodynamique.electrodinamic (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTRODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la electrodinamică. [Cf. fr.
électrodynamique].
electrodinamic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTRODINÁMIC, -Ă I.
adj. referitor la electrodinamică. ◊ (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. II. s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile electrice și magnetice ale materiei. ♦ ~ă cuantică = teoria interacțiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate. (< fr.
électrodynamique)
electrodinamic (Dicționaru limbii românești, 1939)*electro-dinámic, -ă adj. Relativ la electro-dinamică. S. f. Acea parte a fiziciĭ care tratează despre acțiunea curenților electricĭ.
electrodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj. 1. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. – Din
fr. électrodynamique.electrodinamic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrodinámic adj. m.,
pl. electrodinámici; f. electrodinámică, pl. electrodinámiceelectrodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric.
2. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale materiei. — Din
fr. électrodynamique.