electroacustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări.
2. Adj. Referitor la electroacustică (
1), de electroacustică. [
Pr.:
-tro-a-] – Din
fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.