electroacustic - explicat in DEX

electroacustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Adj. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.

electroacustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la electroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. (< fr. électro-acoustique, /II/ germ. Electroakustik)

electroacustic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ELECTROACÚSTIC, -Ă (‹ fr.) adj. Care se referă la electroacustică. ◊ Muzică e. = denumire utilizată în special în zonele francofone, desemnând o tehnică și un gen muzical apărute în anii '50, respectiv muzica pentru bandă magnetică. Se realizează prin prelucrare și mixaj, utilizând atât sunete de origine convențională înregistrate prin microfoane, cât și sunete obținute cu ajutorul generatoarelor electronice, calculatoarelor, sintetizatoarelor etc.

electroacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, adj. 2. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.

electroacustic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electroacústic adj. m., pl. electroacústici; f. electroacústică, pl. electroacústice

electroacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Adj. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] — Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.