electriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I.
Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri.
2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din
fr. électriser.electriza (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice.
2. (
Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr.
électriser].
electriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr.
électriser)
electriza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
electrizeázăelectriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I.
Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri.
2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. — Din
fr. électriser.electrizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)electrizà v.
1. a încărca cu electricitate, a da unui corp proprietățile electrice
;
2. fig. a excita peste măsură, a face o impresiune vie și profundă:
a electriza o adunare.