electricitate - explicat in DEX

electricitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.) Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité.

electricitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTRICITÁTE s.f. 1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul și de mișcarea unei particule numite electron. 2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [Cf. fr. électricité < lat. electrum , gr. elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales].

electricitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTRICITÁTE s. f. 1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul și apoi separate; sarcină electrică. ◊ lumină electrică. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. (< fr. électricité)

electricitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*electricitáte f. (d. electric. Cp. cu sonicitate). Fiz. Proprietatea pe care o aŭ toate corpurile de a atrage, în anumite împrejurărĭ, corpurile ușoare de lîngă ele, de a emite scînteĭ și de a cauza comoțiunĭ nervoase la animale. Știința acesteĭ proprietățĭ. – Acest cuvînt îșĭ are rădăcina în vgr. élektron, chihlimbar galben, fiind-că în această substanță a fost descoperită de Talete (sec. VII în ainte [!] de Hristos) proprietatea care dă naștere fenomenelor electrice. Cînd frecăm doŭă corpurĭ, se formează doŭă felurĭ de electricitate, una numită pozitivă, și alta negativă; fie-care se manifestă pe unu din corpurile frecate. Cele doŭă felurĭ de electricitate tinzînd constant a se combina cînd un corp electrizat pozitiv se apropie de un corp neelectrizat saŭ electrizat negativ, fenomenele electrice încep a se produce. Această combinare a celor doŭă electricitățĭ e adese-orĭ însoțită de huĭet și scînteĭ. În timpu uneĭ furtunĭ, huĭetu se numește tunet, și scînteĭa fulger; schimbu se întîmplă atuncĭ între doĭ nourĭ [!] divers electrizațĭ saŭ între un nour și pămînt. În acest ultim caz, obĭectele intermediare, ca oameniĭ, animalele, arboriĭ, sînt adese-orĭ trăsnițĭ (V. paratrăsnet). Electricitatea dezvoltată pin [!] frecare se numește statică, ca să se distingă de cea dezvoltată pin reacțiunĭ chimice saŭ pin alte mijloace și care se numește dinamică. Aplicațiunile electricitățiĭ îs numeroase. De ĭa [!] ne servim la aurire și argintire, la galvano-plastie, la telegrafia electrică, la telefonie, la luminat ș. a. Se întrebuințează asemenea [!] și ca forță motrice la automobile, locomotive, vapoare ș. a.

electricitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electricitáte s. f., g.-d. art. electricitắții

electricitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electricitate f. starea particulară a unor corpuri cari, sub influența frecării (a căldurei sau a reacțiunilor chimice), capătă proprietatea de a atrage unele corpuri ușoare, de a produce scântei ori comoțiuni nervoase la ființele vii, de a descompune apa sau sărurile, etc.: telegrafele, telefoanele, lumina electrică și galvanoplastia sunt principalele aplicațiuni ale electricității.

electricitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. — Din fr. électricité.