elasticitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELASTICITÁTE s. f. Proprietatea de a fi elastic. – Din
fr. élasticité.elasticitate (Dicționar de neologisme, 1986)ELASTICITÁTE s.f. Proprietate a unor corpuri de a-și reveni la forma inițială după ce au fost momentan deformate. ◊
Teoria elasticității = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformație a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr.
élasticité, it.
elasticità].
elasticitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELASTICITÁTE s. f. 1. proprietatea de a fi elastic. ♦ teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. 2. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente. 3. (fig.) suplețe. 4. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile. (< fr.
élasticité)
elasticitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*elasticitáte f. (d.
elastic). Proprietatea pe care o aŭ unele corpurĭ de a se lungi cînd le tragĭ și de a-șĭ relua forma primitivă cînd le lașĭ, ca guma.
Fig. Flexibilitate, variabilitate:
elasticitate de conștiință.elasticitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ELASTICITÁTE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Proprietate a unor corpuri (solide, lichide, gazoase) de a se deforma, modificându-și volumul sau forma sub acțiunea solicitărilor exterioare și de a reveni la starea inițială după încetarea acestora. ◊
Teoria elasticității = capitol al mecanicii corpului solid care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și stării de deformație a unui corp elastic, supus acțiunii unor sarcini exterioare, luându-se, eventual, în considerație influența temperaturii, a câmpului electromagnetic etc.; elastomecanică.
2. (
REZ. MAT.)
Limită de e. = solicitarea maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente. ◊
Modul de e. v. modul (
3).
3. Elasticitatea rocilor colectoare = proprietate a rocilor colectoare de hidrocarburi de a-și modifica reversibil volumul porilor și fisurilor, sub acțiunea presiunii exterioare variabile (litostatică, tectonică) sau presiunii interioare (prin exploatare).
4. (
EC.) Variațiile relative a două mărimi economice corelate între ele. Se calculează ca raport între rata (procentul) de creștere a unei mărimi x și rata (procentul) de creștere a latei mărimi y. ♦ Capacitatea unei bănci de a răspunde unei cereri crescute de credite și monedă într-o perioadă de expansiune economică și de a limita creditele și disponibilul de monedă într-o perioadă de supraîncălzire a pieței. ♦ Frecvența și mărimea variațiilor cursului unei valute. ◊
E. cererii = modificarea procentuală a cererii unei mărfi raportate la modificarea procentuală a prețului acesteia sau a venitului. Când cererea unei mărfi are o elasticitate-prețuri de 0,3% înseamnă că dacă crește cu 1% cererea crește numai 0,3%. ◊
E. de previziune = rata creșterii/scăderii relative a cererii prognozată pentru o viitoare creștere sau scădere de prețuri comparativ cu o perioadă anterioară. ◊
E. de înlocuire = proporția în care un factor de producție, o marfă, un serviciu, pot fi înlocuite cu altele pentru a răspunde unei schimbări de prețuri.
E. monetară = variația ofertei de monedă conform necesităților economiei prin intervenția autorităților monetare (banca de emisiune) sau prin operațiunea de rescont efectuată de celelalte bănci.
elasticitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)elasticitáte s. f.,
g.-d. art. elasticitắțiielasticitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)elasticitate f. proprietatea unor corpuri de a-și relua forma și volumul, îndată ce încetează cauza care le-a modificat.
elasticitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELASTICITÁTE s. f. Proprietatea de a fi elastic. — Din
fr. élasticité.