einsteiniu - explicat in DEX

einsteiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: ainștáiniu] – Din fr. einsteinium.

einsteiniu (Dicționar de neologisme, 1986)
EINSTEINIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. ain-ștái-niu. / < germ. Einsteinium, cf. Einstein – fizician german].

einsteiniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EINSTÉINIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. einsteinium)

einsteiniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EINSTÉINIU (‹ fr.; {s} Einstein) [áinștainiu] s. n. Metal din grupa actinoidelor (Es; nr. at. 99). A fost descoperit (1952) de A. Ghiorso și colaboratorii săi în probele colectate în urma primei explozii nucleare efectuată de S.U.A. în Oc. Pacific. În cantități submicro a fost obținut de colectivul condus de B.B. Cunningham.

einsteiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
einsteiniu [pron. aynștáinyu] (ein-stei-niu) s. n., art. einsteiniul; simb. Es

einsteiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: aĭnștáinĭu] — Din fr. einsteinium.