ehei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EHÉI interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: admirație, bucurie, regret, nostalgie; exclamație care însoțește evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. [
Var.:
ehé, ehehéi, hehéi interj.] – Onomatopee.
ehei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ehéi interj.ehei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EHÉI interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: admirație, bucurie, regret, nostalgie; exclamație care însoțește evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. [
Var.:
ehé, ehehéi, hehéi interj.] — Onomatopee.