egocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGOCENTRÍSM s. n. (
Livr.) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din
fr. égocentrisme.egocentrism (Dicționar de neologisme, 1986)EGOCENTRÍSM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. [< fr.
égocentrisme, cf. lat.
ego – eu,
centrum – centru].
egocentrism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGOCENTRÍSM s. n. mod de a privi totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. ◊ (p. ext.) concepție etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului. (< fr.
égocentrisme)
egocentrism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egocentrísm s. n.egocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGOCENTRÍSM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. — Din
fr. égocentrisme.