egocentric - explicat in DEX

egocentric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

egocentric (Dicționar de neologisme, 1986)
EGOCÉNTRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Om) stăpânit de egocentrism; egotist, care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale. [Cf. fr. égocentrique].

egocentric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGOCÉNTRIC, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de egocentrism; egocentrist. (< fr. égocentrique)

egocentric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice

egocentric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. — Din fr. égocentrique.