eglogă - explicat in DEX

eglogă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

eglogă (Dicționar de neologisme, 1986)
EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune].

eglogă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGLÓGĂ s. f. poezie pastorală; idilă; bucolică. (< fr. églogue, lat. ecloga)

eglogă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*églogă, V. eclogă.

eglogă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EGLÓGĂ (‹ fr., lat.) s. f. Specie lirică apropiată ca structură și conținut de poezia bucolică și pastorală. Cultivată inițial în Grecia și Roma antică (Horațiu, Vergiliu); din epoca Renașterii până la începutul sec. 19. a devenit o narațiune sau un dialog în versuri înfățișând scene din viața de la țară (Ronsard, Spenser).

eglogă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge

eglogă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eglogă f. un fel de poezie pastorală: eglogele lui Vergiliu.

eglogă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. — Din fr. églogue, lat. ecloga.