egiptologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din
fr. égyptologie.egiptologie (Dicționar de neologisme, 1986)EGIPTOLOGÍE s.f. Ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. [Gen.
-iei. / < fr.
egyptologie].
egiptologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGIPTOLOGÍE s. f. ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. (< fr.
égyptologie)
egiptologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*egiptologíe f. (
Egipt și
-logie). Știința de care se ocupă egiptologu.
egiptologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egiptologíe s. f.,
art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíeiegiptologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egiptologie f. arheologie egipteană.
egiptologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. — Din
fr. égyptologie.