egidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În
loc. prep.)
Sub egida... = sub auspiciile... – Din
fr. égide, lat. aegis, -idis.egidă (Dicționar de neologisme, 1986)EGÍDĂ s.f. 1. (
Mit.) Scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteea. ♦ Scutul Minervei.
2. Ocrotire, sprijin. ◊
Sub egida = sub auspiciile, cu îndrumarea și răspunderea unei instituții, unei asociații. [Cf. fr.
égide, it.
egida, lat.
aegis – scutul Minervei, gr.
aigis – piele de capră].
egidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGÍDĂ s. f. 1. (mit.) scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteia. ◊ scutul Minervei. 2. îndrumare, îngrijire, ocrotire; sprijin. ♦ sub ă = sub auspiciile, cu îndrumarea și răspunderea unei instituții. (< fr.
égide)
egidă (Dicționaru limbii românești, 1939)*egídă f., pl.
e (vgr.
aigis, -ídos, pele [!] de capră, cu care era acoperit scutu luĭ Joĭe).
Mit. Scutu luĭ Joĭe și al Minerveĭ.
Fig. Protecțiune:
a fi supt [!] egida cuĭva.egidă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EGÍDĂ (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. (În mitologia greacă) Scutul lui Zeus, mai târziu al Atenei și al lui Apolo, acoperit cu pielea caprei Amalteea, în centrul căruia era reprezentat capul tăiat al Gorgonei. A fost folosit ca motiv ornamental în arta greco-romană și, preluat ulterior, mai ales în neoclasicism.
2. Ocrotire, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊
Loc. Sub egida = sub auspiciile, sub protecția cuiva.
egidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egídă s. f.,
g.-d. art. egídei; pl. egídeegidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egidă f.
1. Mit. scutul Minervei;
2. fig. protecțiune.
egidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În loc
prep.)
Sub egida... = sub auspiciile... — Din
fr. égide, lat. aegis, -idis.