efluviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFLÚVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦
Fig. Curent, flux, fluid.
2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă.
3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă cinematografică. – Din
fr. effluve, lat. effluvium.efluviu (Dicționar de neologisme, 1986)EFLÚVIU s.n. 1. Emanație a unor corpuri; emanație electrică, magnetică.
2. (
Fig.) Curent, flux.
3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electric. [Pron.
-viu. / cf. it.
effluvio, lat.
effluvium].
efluviu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFLÚVIU s. n. 1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică. ◊ (fig.) curent, flux fluid, suflu. 2. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă. 3. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic. (< fr.
effluve, lat.
effluvium)
efluviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eflúviu [
viu pron. viu]
(e-flu-) s. n.,
art. eflúviul; pl. eflúvii, art. eflúviile (-vi-i-)efluviu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)efluviu n.
1. fluid invizibil ce se degajează din corpuri:
efluvii de gaz; 2. exalațiuni nesănătoase din bălți;
efluvii magnetice, pretinse emanațiuni ale fluidului magnetic.
efluviu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFLÚVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație a unor corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦
Fig. Curent, flux, fluid.
2. Descărcare electrică autonomă, de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă.
3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare la developare pe o peliculă cinematografică. — Din
fr. effluve, lat. effluvium.efluviŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*eflúviŭ n. (lat.
effluvium. V.
fluviŭ). Fluid, emanațiune invizibilă care ĭese din corpu omuluĭ și animalelor și în general din corpurile organizate. Exhalațiunĭ insalubre din bălțĭ.
Fig. Emanațiune fluidă presupusă căreĭa i se atribue [!] oare-care influențe morale:
efluviŭ ochilor cuĭva. Efluviŭ electric, descărcare electrică care se manifestă pintr´un [!] flux de electricitate puțin luminos orĭ chear [!] obscur.